Covasna

Monument tehnic unicat situat în partea superioară a Văii Zânelor. Construcţia a fost începuta de catre David Horn în 1886 şi a fost terminată de baronul Groedel. Construirea şi dotarea tehnică au fost coordonate de către inginerii Emil Lux si Tunszky.

Părtile componente ale planului înclinat au fost comandate de la firma Obach din Viena.
Date tehnice: lungime - 1236 m, diferenţa de nivel dintre cele două staţii - 327 m, ecartament 1450 mm, diametrul cablului - 28 mm.
Planul înclinat transporta zilnic 30 de vagoane de lemne a câte 10 mc, rezultând un total de 300 mc lemne pe zi. Nu se folosea pentru tranportul persoanelor decât ocazional.
Cele doua platforme au o lâţime de 3 m şi lungimea de 6 m. Pe acestea se încărcau vagonetele care erau apoi tractate de cai pe o distanţă de 50 de m până în locul de unde locomotiva cu aburi le ducea în Covasna la gara mare.
Principiul de functionare este destul de simplu, cele doua platforme erau legate cu un cablu, cablu ce era prins în partea superioara a planului înclinat de nişte “roţi” imense. Dacă în partea de sus pe platforma se aşeza un vagon încărcat cu lemne şi pe platforma de jos se aşeza un vagon gol datorită forţei de gravitaţie vagonul încărcat cobora şi il trâgea sus pe cel gol, fără combustibil bazându se doar pe legile fizicii. La mijlocul planului este o bifurcaţie a şinelor unde platformele se evitau, iar sus în capăt este cabina de comandă şi de frânare.

De la planul înclinat vagoanele cu lemne erau transportate la gara din Covasna (5,8 km) de locomotive cu aburi iar în partea superioară cele goale de o alta locomotivă la Comandău (14,2 km).
Planul înclinat funcţiona incă din 1889 dar inaugurarea oficială a avut loc în 1890, iar o machetă a acestuia a fost prezentată la expoziţia universală din 1896. La acea dată era cea mai importantă reţea de căi ferate cu ecartament ingust din Carpaţi combinând 3 elemente principale: vagonete cu tracţiune animală (cai), planul înclinat şi locomotivele cu aburi. Reţeua se extindea peste munetele Goru până în Năruja, unde de asemenea exista un plan înclinat.

Doborâturile din 1995 au afectat în mare măsură planul înclinat iar apoi în condiţii misterioase la data de 17 Mai 1997 cabina de comandă este mistuită de un incendiu. Întreprinderea de prelucrare a lemnului Târgu Secuiesc (SETTPL) proprietara Planului Înclinat la acea vreme o reconstruieşte într-un timp scurt şi o pune din nou în funcţiune.
Însă datorită reducerii exploatărilor din cauza doborâturilor Planul Înclinat rămâne fără obiectul muncii şi este trecut în conservare în anul 1999.
Actualmente se incearcă trecerea acestuia în proprietatea primăriei iar mocăniţa circula şi acum dar nu mai transportă lemne ci turişti.